Ma numesc Sol si da, sunt un motan matur si foarte, foarte afectuos. Ador efectiv oamenii si ador sa fiu mangaiat si alintat si sa stiti ca sunt si foarte vorbaret.
Aaa, inca ceva despre mine: ma impac foarte bine si cu cateii, cu conditia ca si ei sa fie de treaba cu noi pisicile….
Sunt asa de vorbaret si pentru ca am multe de povestit. Viata mea nu a fost usoara deloc pana acum; mi-am pierdut trei dintre cele noua vieti, dar sunt optimist: mi-au mai ramas inca sase si as vrea sa le traiesc alaturi de omul meu iubit.
O parte din viata mea parca imi amintesc cum am stat intr.-o casa si oamenii de acolo pareau ca ma iubesc si vor sa aiba grija de mine. Nu ma intrebati cum, dar din acest loc intr.-o zi am ajuns pe strada.
Eram asa de nefericit, ca mieunam, urlam efectiv in continuu si oamenii din zona respectiva ma urau si au vrut sa ma otraveasca. Deja slabeam si starea mea se deteriora si atunci zic eu ca mi-am pierdut prima viata.
O fata din zona, iubitoare de pisicute, m-a luat insa atunci de pe strada si m-a dus la un cabinet veterinar. Acolo mi s-au facut niste analize si concluzia a fost ca am diabet. O veste tare proasta pentru mine, va dati seama. Of, of! Grav, dar am zis sa lupt. Doctorul a crezut ca pot rezista fara insulina, insa nu, alte tratamente nu au functionat: zilnic imi trebuie insulina.
Parca, parca incepeam sa-mi revin cu tratamentul potrivit pana intr.-o zi. Din pacate a fost de ajuns sa mananc ceva in afara dietei pentru diabet, ca iar m-am dat peste cap. Glicemia mi-a crescut ingrozitor si abia am reusit cu tratemente sa-mi revin.
Si atunci zic eu ca mi-am pierdut a doua viata.
A treia oara a fost efectiv ingrozitor…glicemia mi-a scazut muuuuult sub normal si am fost aproape sa intru in coma diabética. A fost clar pentru toti oamenii din jurul meu, ca deja multi oameni ma iubesc: singura solutie a fost mutarea mea intr.-o clinica non-stop. Zis si facut.
Aici am avut parte de observatie permanenta, de tratamente, de mancarica cu portia (hm, asta chiar ca nu mi-a placut absolut deloc) si uite asa, incet, imcet, cu atentia, grija si iubirea tuturor celor care m-au inconjurat, am simtit ca merita sa lupt. Si acum sunt bine!
Daca sunt iubit, eu va promit sa fiu puternic. Desi de curand alta veste proasta s-a abatut asupra mea: testele au aratat ca am si FIV, adica un virus care scade puterea sistemului imunitar sa lupte impotriva bolilor. Virusul este transmisibil numai altor pisicute si doar prin muscaturi profunde (iar eu sunt cumintel si nu musc). In aer virusul rezista cateva secunde apoi moare. Nu se transmite nici la oameni si nici altor fiinte.
Deci sa recapitulez: eu promit sa fiu un mare iubaret, sa fiu bine, sa va inveselesc viata, dar in acelasi timp am mare nevoie de iubirea unui om sau mai multi ; am nevoie de injectii cu insulina de 2 ori pe zi si de mancarica speciala ca sa nu ma mai dau peste cap din nou. Tot tratamentul imi este asigurat, deci, cine ma va adopta, nu va cheltui pentru mine mai mult decat pentru o pisicuta perfect sanatoasa.
Intr-un mediu linistit si iubitor, pot duce o viata lunga si frumoasa. Nici nu ati sti ca am aceste doua boli!
Am mare, mare nevoie de o casa, de o familie a mea, depind de iubirea oamenilor si, acum ca sunt stabilizat, nu mai pot sta la clinica, unde, in mare parte din timp stau intr-o cusca.
Omul meu bun, omul meu drag, eu te astept sa-mi scrii, sa mai iei acasa si sa fim fericiti impreuna. Fii tu soarele meu si eu voi fi Sol al tau !
Sol este deparazitat intren si extern, castrat, stie sa faca la litiera.
Bucuresti
Contact : 0744 44 06 04 ; georgianaflorescu98@gmail.com
