Din serialul: "imi este teama sa ies din casa, sa nu-mi mai apara in cale un suflet pe care sa nu pot sa nu-l iau in grija", episodul: motanul cam de 1 an, gasit de o vecina in scara, asteptat cateva zile sa fie revendicat, apoi abandonat de aceasta, ca imediat sa ma intampine pe mine la usa blocului...Nu poti sa iei acasa toate sufletele strazii, sa le oferi dragostea ta, dar nici nu poti sa le eludezi pe cele care nu prea au sanse sa supravietuiasca fara ajutor, mai exact cele bolnave, ranite, puii ofani, anbandonatii care nu se descurca pe strada...Asa cum, este imposibil sa-i oferi un camin permanent noului suflet, si nici nu mai poti spera ca-i gasesti un adoptator, in conditiile in care nu trece o luna fara o noua "recolta", iar ultimele nici macar nu au avut o cerere de adoptie dupa luni de cautat! Si totusi, ce mai poti face daca traiesti atat de conectat la univers, incat esti tu insuti doar daca incerci sa faci ceva? Sa facem putin sau sa nu facem nimic? Ce o fi mai bine? Eu am ales sa fac putin decat nimic, si l-am luat pentru a-l castra si vaccina! Mai poate face cineva ceva pentru acest motan minunat?
1 an- max.2, sterilizat
Bucuresti
